A venit toamna...a trecut toamna...a venit iarna...acum mai e putin si trece si ea iar eu nu am postat nici o compunere.In continuare veti citi o compunere careia i-am dedicat foarte mult timp si care spun eu ca a iesit reusita .In ea este reprezentata toiamna,cu atuurile si dezavantajele ei dar si cu comorile si roaadele sale bogate.
MIREASMA DE TOAMNA
Toamna. Acea toamnă mai dulce decât orice carte şi mai vie decât orice gândire. O toamnă ca-n poveşti.
Blândă şi caldă, senină şi dulce, toamna soseşte grăbită cu zilele ei de neuitat, cu razele soarelui ce par filtrate prin miere şi cu înfăţişarea ei ce acoperă natura tainică.
La poalele munţilor se înşiruie dealurile acoperite de podgorii precum şi un şir nesfârşit de mărgăritare.
Îngenucheaţi la viţa-de-vie, sătenii se minunează de frumuseţea ciorchinilor ce cu ale lor boabe aurii, dulci ca mierea, îi încânta. Din ele, ca dintr-o capsula de parfum, ies miresme îmbietoare.
Câmpiile, triste acum, transmit şi ele îmbietoare arome de cereale acompaniate de soarele autumnal. Totul este auriu în jur. Lumina e de aur, câmpul e de aur, până şi colbul de praf pare de aur.
Marea, cusută cu fir de aur şi înflorită cu diamante, plânge parcă şi ea. Perle întregi dispar pe nesfârşită bucată de catifea.
Oamenii ară pe câmp şi culeg nestrămutatele bogăţii ale toamnei. Miros de cereale, muncă la câmp şi frunze uscate... totul îmi aminteşte de o toamnă perfectă.
Dar acum e altel. Plouă... Nimic nu mai e cum a fost! Iau o frunză şi vântul mi-o smulge pe neașteptate. Mă duc lângă şemineu unde este cald şi îmi vin în minte amintiri.
Toamna nu mai e cum a fost. Totul rămâne doar o frumoasă amintireO flacără ce nu se va stinge niciodată.
